12.06.2015

„YELLOW BIRD APACHE DANCERS” , 20 -21 iunie


Sâmbătă, 20 iunie 2015, între orele 17.00 – 19.00 şi Duminică 21 iunie 2015, între orele 15.00 – 17.00, Grupul de Indieni Americani „YELLOW BIRD APACHE DANCERS” va susţine două spectacole la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”.
Aflat într-un turneu organizat de Biroul de Diplomaţie Publică din cadrul Ambasadei SUA, prin programul Arts Envoy, sub egida Departamentului de Stat – Biroul pentru Educaţie şi Cultură, Grupul va oferi publicului român un spectacol de dansuri şi ateliere: de dans (hoop dancing), poveşti şi artă decorativă (păpuşi din pănuşi).
Despre ateliere:
Hoop Dancing (dans cu cercuri) - dans rapid, plin de energie, care ilustrează elemente ale vieţii prin modelele pe care dansatorii le creează cu ajutorul cercurilor.
Povestiri tradiţionale – Grupul Yellow Bird îşi va cuceri ascultătorii cu poveşti fascinante despre personaje legendare şi animale totemice din trecutul triburilor indiene.
            Arta în dialog - Prin cântec şi dans, copii şi tineri pot învăţa despre importanța mediului, viaţa în sălbăticie, diversitatea culturilor.
            Despre Grup:
Grupul Yellow Bird Apache Dancers este cunoscut pe plan internaţional de peste 25 de ani, liderul grupului fiind Ken Duncan, membru al Tribului Apaş San Carlos, şi promovează spiritul unic al civilizaţiei amerindiene. Printre membrii clanului Duncan care vor susţine spectacole în România se află şi Talon Duncan, campion mondial la dansul cu cercuri (hoop dance), categoria adolescenţi.

Câteva dintre cele mai semnificative participări ale grupului în ultimii ani:

-          2013-14, turnee - Italia, Spania, Tadjikistan, Venezuela şi Uzbekistan
-          2013-14, Festival of the River,  Washington 
-          2013-14, Spirit of the Planet Festival, Italia
-          2013, New Orleans Jazz Festival
-          2012, Turnee - Bolivia, Paraguay şi Brazilia
-          2012, MTV video cu Nelly Furtado pentru single-ul ei, "Big Hoops"
-          2012, American Billboard Music Award Show
-          2012, Emisiunea"Tonight Show" la NBC,  cu Jay Leno  
-          2012, Olimpiada de vară de la Londra
-          2011 Sediul Naţiunile Unite - Geneva, Elveţia

Mai multe informaţii
Biroul Relaţii Publice – Muzeul Satului
021 317 91 03- int. 178
Link-uri utile:

La porţile soarelui.Sânzienele, 20 - 21 iunie




Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” organizează în perioada 20 – 21 iunie evenimentul cultural La porţile soarelui. Sânzienele, prilej de întâlnire cu tradiţiile specifice sărbătorii de Sânziene dar şi cu meşterii populari veniţi din toată ţara, în cele mai frumoase straie de sărbătoare.
Cu această ocazie, vor fi recontextualizate tradiţiile legate de începtul muncilor agricole de vară precum şi rituri de fertilitate a pământului: Drăgăicile, Caloianul, Paparudele, puse în scenă de Ansamblurile Colinda din com. Jilavele, jud. Ialomiţa, Vatra Hărmanului din Hărman, jud. Braşov, într-un dialog unic cu tradiţiile indienilor apaşi prezentate de Grupul Yellow Bird Apache Dancers – S.U.A.
Aflat într-un turneu organizat de Biroul de Diplomaţie Publică din cadrul Ambasadei SUA în România, prin programul Arts Envoy, sub egida Departamentului de Stat – Biroul pentru Educaţie şi Cultură, Grupul va oferi publicului român un program amplu alcătuit din dansuri specifice precum şi ateliere creative: atelier de dans (hoop dancing), poveşti şi artă decorativă (păpuşi din pănuşi). 

Grupul Yellow Bird Apache Dancers este cunoscut pe plan internaţional de peste 25 de ani, liderul grupului fiind Ken Duncan, membru al Tribului Apaş San Carlos, şi promovează spiritul unic al civilizaţiei amerindiene. Printre membrii clanului Duncan care vor susţine spectacole în România se află şi Talon Duncan, campion mondial la dansul cu cercuri (hoop dance), categoria adolescenţi
Celebrat la solstiţiul de vară – 24 iunie, obieciul Sânzienele sau Drăgaica reuneşte o serie de datini şi acte magice de înnoire a timpului. Acum se coc lanurile de grâu şi orz, se culeg cele mai multe plante de leac, începe cositul fânului. Florile de sânziene culese în acestă zi au multiple întrebuinţări: împletite în cununi şi purtate de fete nemăritate în ceremonialul complex numit Dansul Drăgaicei; ascunse sub pernă pentru aflarea ursitului; prinse în păr sau încinse peste mijloc pentru a fi frumoase şi sănătoase; agăţate la ferestre şi porţi cu rol de apărare împotriva forţelor malefice; folosite în medicina tradiţională.
Paparuda, numită şi Păpărudă, Babarugă, Băbărugă, Dadaloaie, Dodole, Dodoloaie, Mămăruţă şi Gogol, e o datină care se practică în unele părţi în marţea întâia sau în marţea a treia de după Paşti, iar în altele în joia a treia de după Paşti sau în Joia verde, adecă în joia a doua de după Rusalii. În timp de mare secetă însă se practică nu numai în aceste patru zile, ci şi în orişicare altă zi de vară şi cu deosebire din lunile aprilie, mai iunie şi iulie. Scopul este invocarea ploii pentru  protecţia recoltelor.

Caloianul sau Scaloianul se sărbătoreşte în fiecare an, în marţea a treia după Paşti (în unele părţi din Muntenia) şi nu numai şi este un ritual de invocare a ploilor. Astfel, de dimineaţă, fete cu vârste curpinse între 5 – 7 ani, conduse de o fată mai mare fac un om mic de lut, care se numeşte în cele mai multe părţi Caloian sau Scaloian (iar în unele sate chiar şi două de aceste chipuri mititele, şi anume: unul bărbătesc şi unul femeiesc), îl pun într-un sicriu mic, făcut anume spre acest scop, sau şi pe o scândură, îl îmbracă în straie ţărăneşti, îl înconjoară cu coji de ouă roşii păstrate de la Paşti, precum şi cu flori, printre care predomină busuiocul, şi apoi astfel aşezat şi împodobit, îl duc şi-l îngroapă pe câmp sau îi dau drumul pe apă. În drumul Caloianului „spre groapă”, ca la înmormântare, fetele rostesc numele acestuia şi bocesc. După trei zile, acestea îl dezgroapă şi îl aruncă în fântână sau îi dau drumul pe apă. În acest fel, sătenii speră la o ploaie pe cinste care să le binecuvânteze recoltele.
           
Sunteţi invitaţi să împletiţi cununi din flori de sânziene împreună cu Ansamblul Vatra Hărmanului, să realizaţi păpuşi din pănuşe de porumb cu membrii Grupului Yellow Bird Apache Dancers. Totodată oaspeţii americani vă invită să descoperiţi, în cadrul unor ateliere, Hoop dancing (dansul cu cercuri) şi fascinante poveşti despre personaje legendare şi animale totemice specifice triburilor indiene.

Cei mici sunt aşteptaţi în ziua de sâmbătă, 20 iunie, începând cu ora 10.00, să participe la Atelierul - Teatrul de umbre*, unde echipa Muzeului Satului va pune în scenă Povestea Sânzienelor.

În această perioadă mai puteţi vizita expoziţiile:
Feminitate şi împodobire, obiecte etnografice, Sala Gh. Focşa
În ocniţe, grafică de carte, autor Nicolae Sava, Sala H.H. Stahl
Satul meu – Anotimpuri în imagini,fototgrafie, autor Ciprian Cenan, Sala Lena Constante
Equilibrium, fotografie, autor Bogdan Petru, Foaier Lena Constante
Vis. Păretare cusute, textile de interior, autor Alice Zaharia, Sala de Sticlă
Icoane. Neculai Pascu-Neamţ. Retrospectivă, autor Neculai Pascu, Şura Bancu
Lumea Idiş în România - un tezaur regăsit, fotografie, Casa Glod

Pentru participarea la *Atelierul -Teatru de Umbre De Sânziene
Înscrieri 15 – 19 iunie – 021 317 91 03/int. 191 – Marius Luca
Taxă: 15 lei/copil, Durată: 2 h, 20 iunie 2015, 10.00 – 12.00, Sala Victor Ion Popa

Mai multe informaţii:
Biroul Relaţii Publice – Muzeul Satului
021 317 91 03 - int. 178, 191 (ateliere)
Link-uri utile:
Facebook Muzeul Satului:
  

09.06.2015

In ocniţe, Sala H.H. Stahl, 12-21 iunie




Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” vă invită vineri, 12 iunie, ora 17.00 la vernisajul expoziţiei În ocniţe, autor Nicolae Sava, care va avea loc în Sala H. H. Stahl. Muzeul prezintă pe simezele sale o interesantă incursiune în lumea ilustraţiei de carte, acel ceva ce „nu e, probabil ... absolut necesar vieţii omului” dar „aduce o plăcere nesfârşită şi e atât de intim îngemănată cu cealaltă artă absolut necesară vieţii, literatura” (William Morris).      
Deopotrivă pictor, restaurator, profesor, artistul Nicolae Sava ne propune în expoziţia de ilustraţie de carte În ocniţe, o călătorie inedită în lumea de forme şi culori de sorginte bizantină.
Cele 114 ilustraţii realizate pe format A4, în tehnica tempera pe hârtie, reprezintă letrina fiecărui rubaiat în care se dezvoltă, dezinvolt,  ideile filozofice, sau densele - trăiri exprimate în catren. Ilustraţiile au fost realizate de-a lungul a trei ani, în timpul liber, atunci când artistul cobora de pe schelă, în special toamna şi iarna, încărcat deja de suflul trăirilor şi al energiilor învăluitoare emanate de sfinţii pictaţi sau restauraţi.
            Artist ancorat în realităţile vieţii sociale cotidiene, a trăit fiecare eveniment important pe care l-a asimilat şi reflectat în creaţia sa, ca un martor activ în agora zilelor noastre, neputând trece nepăsător fără a lua atitudine.
            Expoziţia poate fi vizitată în perioada 12-21 iunie, în Sala H.H. Stahl, de miercuri până duminică, în intervalul orar 10.00-18.00,

 O IPOSTAZĂ A REVELAŢIEI

      Cum putea Bunul Dumnezeu, în nemărginita Lui înţelepciune, să trezească-n mine, uitate impulsuri încă din copilărie, dacă nu printr-o minune!?
Pictam, la Cotnari, în sfântul altar al ultimei ctitorii a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, într-o toamnă târzie, pe la începutul lui noiembrie. Zi liniştită, dar mult încărcată de nori grei şi negri, ce atârnau ameninţători peste sat. Eram bucuros, liniştit, încrezător, abordând partea de jos a hemiciclului, cea cu sfinţii ierarhi. Până la prânz am împărţit spaţiul şi am desenat, apoi cu ajutorul ucenicilor, am sclivisit cerul şi l-am pictat.  După masa de prânz am purces la pictarea sfinţilor ierarhi. Lucram frenetic, aproape în transă, mânat de o forţă interioară de neoprit. Ucenicii scliviseau fiecare câte un sfânt, dădeau fondurile, iar eu puneam blicurile, rumenelile, accentuam desenul şi insistam mai ales asupra portretelor.  Târziu, foarte, spre miezul nopţii, am pus penelul jos, stors de vlagă, dar fericit. Terminasem de pictat tot ce desenasem în acea dimineaţă.
Dar s-a întâmplat ceva cu totul deosebit. Deschizând uşa bisericii, spre a pleca acasă, am rămas încremenit de frumuseţea priveliştii. Totul era alb imaculat, un alb strălucitor, rotund, pufos, ireal, luminat parcă din interior. Şi ninsoarea continua cu fulgi mari, înghesuiţi într-o  legănare ca o perdea ondulată. Fiecare fulg strălucea  în irizaţii de curcubee cristaline, ritmând sonor, un menuet sau o sonată. Contururile caselor şi obiectelor se estompaseră până la dispariţie. Cerul şi pământul se înfrăţiseră într-un tot lăptos, iar eu pluteam în imponderabilitate, copleşit de o linişte ameţitoare, ca o dulce beţie. Era beţia euritmică a existenţei însăşi.
Brusc m-am simţit inundat de o nemărginită bucurie, ce se transforma treptat în fericire.  Ritmul ninsorii, al căderii fulgilor de nea, intra în rezonanţă cu ritmul inimii mele şi venea de undeva din copilărie, apoi din prima tinereţe, când, prin timide încercări căutam a pune în rime, primele pâlpâiri ale unei iubiri curate.
Am plonjat în omătul imaculat ca-ntr-un ocean de fericire, lăsându-mă învăluit şi înfăşat de ninsoare,  ca de un giulgiu din cripte antice. Învolburările ameţitoare din  jurul meu, oscilau între piano-pianissimo şi alto-altissimo. Dintr-o dată, am recunoscut reverberând în mine, ritmurile de neconfundat ale rubaiatelor lui Omar Khayyam. Revelaţie! Iată calea!
Ajungând acasă, în căldura dulce-amăruie  a încăperii mirosindă a gutui, impulsionat şi de faptul că în piept, inima-mi nesăbuită tânjea după o codană, am aşternut aproape instantaneu, primul catren pe o hărtie şi am adormit fericit.
Aşa a început totul!!! Au urmat zile şi nopţi de insomnie, scriind, ştergând şi iar scriind pe unde apucam; în gară la Paşcani, în metroul din Bucureşti, în tren, în locuri inedite, acolo unde harul divin îmi turna cu multă dărnicie ideile, chiar şi pe schelă între două portrete de sfinţi. Eram obsedat de ritmuri, de rime, de acorduri insolite, care-mi umpleau mintea şi sufletul până la refuz.
Au trecut câţiva ani şi s-au adunat destule catrene.
Hai să le dau la tipar!
Din nou, pronia cerească m-a atins cu dragoste părintească. Mă gândeam la o copertă. Cum să fie, ce titlu să-i dau, ce font, vai, ce de întrebări ! Şi când se învolburau mai vârtos întrebările mele, veni ziua în care în chip minunat am găsit răspunsul la întrebări.
În vara anului 2006, mergând în pelerinaj la mânăstirile din Bucovina, cu grupul de studenţi cu care lucram, am ajuns şi la Mănăstirea Suceviţa. Am admirat sfântul lăcaş,  ţinând şi o scurtă lecţie de tehnică a picturii în frescă, după care am vizitat muzeul mănăstirii. Am coborât apoi în sala de protocol unde maica stareţă ne aştepta la o socată.
În timpul discuţiilor, întrebat fiind ce mi-a plăcut mai mult din muzeul mănăstirii, am răspuns că tetraevangheliarele m-au impresionat cel mai mult.
Acesta a fost momentul în care, instantaneu, s-a produs declicul. Am realizat legătura catrenelor mele cu miniaturile din tetraevangheliare. Trebuia să realizez letrinele la fiecare catren. Dar nu orice fel de letrină, ci una de inspiraţie bizantină, pe format A4, în interiorul căreia urma să ilustrez  conţinutul catrenului.
      Au urmat ani în care, în lunile de iarnă, când nu mai lucram pe schelă, am elaborat mai întâi desenele tuturor letrinelor, ca mai apoi să  încep munca migăloasă de realizare cromatică.
S-a închegat astfel o lucrare deosebit de amplă, rezonând cu complexitatea trăirilor mele izvorâte din  acumulările unei vieţi tumultoase, un rod al perseverenţei migăloase, nedisimulând  bucuria de a oferi semenilor nuditatea sufletului meu cu bune şi rele.

NICOLAE SAVA
                       





04.06.2015

Satul meu - Anotimpuri în imagini, 11 - 28 iunie




Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti” vă invită joi, 11 iunie 2015, ora 18.00 la vernisajul expoziţiei de fotografie "Satul meu - Anotimpuri în imagini", autor Ciprian Cenan. Expoziţia "Satul meu - Anotimpuri în imagini" este o incursiune în lumea satului transilvănean din zilele noastre şi este rezultatul unui proiect fotografic personal al fotografului Ciprian Cenan, începând cu anul 2009 şi până în prezent.

Imaginea generală a satului, cu bisericile sale, castelul, lacul cu bărci şi pescari, bujorii înfloriţi, oamenii surprinşi în diverse ipostaze, constituie subiectele principale ale fotografiilor lui Ciprian Cenan.

Sunt expuse 45 fotografii cu temă etnografică, peisaj-rural şi portret realizate în comuna Zau de Cîmpie, judeţul Mureş. În tandem va fi prezentat şi albumul de fotografie cu acelaşi nume ce cuprinde un număr de 80 fotografii realizate pe parcursul a cinci ani, structurat pe anotimpuri. Expoziţia a debutat în noiembrie 2013 la Muzeul Judeţean Mureş - Secţia Etnografie şi Artă Populară,  în aprilie 2014 a fost prezentă în satul natal, iar în iulie 2014 în oraşul Sarmaşu, judeţul Mureş.

Ciprian Cenan s-a născut la data de 12 februarie 1978 în Luduş, judeţul Mureş. A copilărit în satul Zau de Cîmpie unde a făcut studiile primare şi gimnaziale absolvind liceul şi facultatea în oraşul Tîrgu Mureş. Începe să fotografieze în anul  2009, odată cu achiziţionarea primului aparat foto. Pasiunea pentru fotografie creşte repede şi urmează câteva workshop-uri de fotografie cu fotografi renumiţi din ţară. În 2009 realizează şi primele fotografii din cadrul proiectului  „Satul meu”. Din anul 2011 activează ca membru al fotoclubului  “Marx Jőzsef” din Tîrgu Mureş unde începe să participe la concursuri naţionale şi internaţionale de fotografie şi unde are lucrări acceptate şi premiate. Participă şi la numeroase expoziţii de grup cu diverse teme. Abordează în general fotografia de peisaj-rural, dar cochetează şi cu cele din categoriile abstract, minimalism sau portret.

Expozitia poate fi vizitată în perioada 11 - 28 iunie 2015, în sala Lena Constante, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, Şos. Kiseleff nr. 30, de miercuri până duminică, între orele 10.00 -18.00.


Mai multe informaţii:
Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”
Biroul Relaţii Publice: 021.317.91.03, int. 178