30.01.2013

Costumul românesc de patrimoniu - Dobrogea şi Bărăgan


Costumul românesc de patrimoniu


<Costumul popular din zona Dobrogei şi Bărăganului>

                   
Costum femeiesc din Dobrogea
Costum bărbătesc din Bărăgan

Dobrogea şi Bărăgan

Parte integrantă a unui perimetru geografic cu o îndelungată şi tumultoasă istorie, Dobrogea este teritoriul unde s-au realizat valoroase dialoguri multietnice şi subtile sinteze culturale.
Locuit în antichitate de traco-geţi, care aveau intense relaţii comerciale cu cetăţile greceşti de pe ţărmul Mării Negre, teritoriul Dobrogei a fost inclus în provincia romană Moesia Inferior şi a rămas în centrul romanităţii orientale, atât după aşezarea slavilor în Peninsula Balcanică, cît şi după stăpânirea otomană a acesteia.
În documentele dobrogene din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, sunt menţionaţi aşa-numiţii cojani (veniţi din Ialomiţa, Buzău, Brăila), moldovenii (din sudul Moldovei) şi mocanii (păstori din Braşov, Sibiu şi Făgăraş).
Aceste etape din evoluţia istorică se reflectă în decorul şi cromatica pieselor de bază ale costumului dobrogean, conferindu-le o expresie plastică unică în costumul românesc. Specificitatea este exprimată de costumul femeiesc, încadrat tipului cu două catrinţe, ce se regăseşte şi în zonele dunărene din Câmpia Munteniei (Bărăgan, Ialomiţa, Călăraşi).
În timp ce cămaşa dreaptă sau cu platcă, croită din pânză de bumbac simplă sau cu dungi („chirachie”) se întâlneşte şi în zonele învecinate din Câmpia Munteniei, catrinţele numite local „pestelci” se individualizează prin modul diferit de compunere şi amplasare a decorului.
Ca în nici o altă zonă etnografică a ţării, motivele predominant geometrice dispuse în registre orientate vertical pe părţile laterale ale piesei, formând „ghenare/vărgi”. Acestea încadrează un câmp central care ste decorat diferit de la o zonă etnografică la alta, creându-se astfel variante locale: ţesătură simplă (Bărăgan), „vărguţele puse în urzeală” pentru a ritma fondul monocrom (Giurgiu, Călăraşi), „stropituri” şi „pui” (Constanţa). În Tulcea, partea de jos a pestelcii este împodobită cu „pisc” sau „oglindă”.

Aflat la interfaţa dintre tipologia portului specific Câmpiei Munteniei cu particularităţile decorative din spaţiul dunărean, costumul din satele Bărăganului are câteva trăsături proprii. Costumul femeiesc păstrează cămaşa încreţită la gât cu altiţă şi râuri pe mânesci şi ota sau pestelca cu chenar (catrinţa) decorată cu aceeaşi tip de compoziţie, ca pe întreg cursul inferior al Dunării.
          Costumul bărbătesc se individualizează prin cămaşa  lungă până la glezne, cu broderie bogată pe piept, mâneci şi poale, purtată cu brâu roşu lat. Izmenele din pânză au la manşete aceeaşi broderii. Zăbunul năvădit  este o spectaculoasă haină scurtă din lână, decorată pe mâneci, guler şi buzunare, cu aplicaţii de găitane (şnururi) şi postav, colorate.

Autori: Doina Işfănoni
             Paula Popoiu
Editura Alcor - 2008


Albumul poate fi achiziţionat din magazinul Muzeului.



28.01.2013

Expoziţia „ROMÂNIA: COSTUME ȘI MĂȘTI POPULARE DE CEREMONIE” la Scuola Grande di San Teodoro din Veneţia



Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia cu sprijinul Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București și în colaborare cu Scuola Grande di San Teodoro – Venezia și Venezia Marketing & Eventi – organizatorii oficiali ai Carnavalului de la Veneția, organizează în perioada 2 – 14 februarie 2013 expoziţia „ROMÂNIA: COSTUME ȘI MĂȘTI POPULARE DE CEREMONIE” la Scuola Grande di San Teodoro din Veneţia. Tema din acest an a Carnavalului de la Veneția este “Vivi in colori/Trăiește în culori”.

Inaugurarea expoziţiei va avea loc sâmbătă, 2 februarie 2013, ora 12:00, la Scuola Grande di San Teodoro din Veneţia (San Marco 4810). 
De asemenea, pe durata desfăşurării expoziţiei "România: costume
și măști populare de ceremonie", Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” va realiza în Noua Galerie (Cannaregio 2215) a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția şi o expoziţie de artă populară românească. În cadrul acesteia vor fi prezentate creaţii textile (covoare şi piese de vestimentaţie tradiţională), iar meșterul Paul Buță va face demonstrații de creare a măștilor populare românești.


Anunţ preluat de pe site-ul oficial al Institutului Cultural Român (ICR)

Costumul românesc de patrimoniu - Moldova



 Costumul românesc de patrimoniu



<Costumul popular din zona Moldovei>



În contextul general al portului popular românesc, costumul moldovenesc ilustrează, poate cel mai concludent, principiul unităţii în diversitate, păstrând, în forme nealterate de trecerea vecurilor, o unitate etnoculturală de mare valoare documentar - istorică şi artistică, atât în zonele montane (Bazinul Dornelor, Câmpulung, Rădăuţi, Valea Bistriţei, Neamţ, Suceava, Făltinceni, Trotuş, Oituz, Caşin, Valea mijlocie a Siretului, Ţara Vrancei), cât şi în cele de podiş (Botoşani, Dorohoi, Roman, Iaşi, Vaslui, Tecuci).

Structura morfologică şi plastico-decorativă a pieselor de bază a conservat formule arhaice – brezărăul şi altiţa croită separat la cămaşa femeiască de tip carpatic şi cămeşoiul drept, confecţionat dintr-o singură bucată de pânză, cu mânecile prinse din umăr -, creând totodată piese specifice. Dintre acestea, cele mai cunoscute pentru calităţile lor artistice şi ingeniozitatea soluţiilor funcţional-estetice sunt: mâniştergurile/pânzeturile de acoperit capul, năvădite  din bumbac în şapte-nouă iţe, cu motive geometrice în Moldova de Nord, cămăşile femeieşti cu pieptul din borangic şi cămăşile bărbăteşti din lână, frecvente în zonele de podiş, iţarii  cu 101 creţuri între gleznă şi genunchi, purtaţi în Botoşani, Iaşi şi Vaslui, bernevicii cu apret de la Bosanci-Suceava, cheptarul cu brâu şi poale  în Rădăuţi, mantaua cu capac/glugă, în zonele nordice, bundiţele  şi cojoacele cu blană de jder, lucrate la Vama-Câmpulung şi Rădăuţi şi cele bordate cu astrahan negru şi brumăriu, de la Pipirig şi Ghindăoani-Neamţ. De asemenea, sunt binecunoscute sumanele decorate cu sărad, folosite în toată Moldova, nu numai ca piese de îmbrăcăminte, ci şi ca mărfuri vândute la târgurile şi iarmaroacele de peste an, de numeroşii meşteri sumănari, care uneori executau şi comenzi ale autorităţilor administrative.
Astfel, conform unui act din cancelaria domnească, Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561) a comandat la Bistriţa 200 de sumane fumurii pentru a le da de pomană la Anul Nou.

Costumul femeiesc din fiecare zonă a Moldovei se caracterizează printr-o mare diversitate decorativă a compoziţiilor ce împodobesc mânecile şi pieptarul cămăşilor, rezultată din combinarea unui număr restrâns de motive şi culori în structura altiţei, încreţului şi râurilor. Cătrinţa/fota, purtată peste poale, cunoaşte, la rândul ei, aceeaşi răspândire în toate zonele montane, având ca variante în localităţile din podişul central moldovenesc fusta largă încutată (androcul),  realizată din ţesătură de lână cu decor ales, dispus în registre verticale şi o piesă specială, rară, peştemanul de Răcăciuni – o fotă bogat împodobită pe la poale şi la capete.

Costumul bărbătesc se remarcă prin cămaşa dreaptă, largă şi lungă până la genunchi, confecţionată din pânză de in sau cânepă, din bumbac şi, în mod particular în zonele din Iaşi şi Vaslui, dintr-o ţesătură fină de lână ţigaie. Broderiile de mătase albă, cu accente rafinate de culoare doar pe guler, înnobilează aceste piese. Iţarii din stofă albă de lână, strânşi pe picior şi creţi, bârneţele/cingătorile policrome, cu măiestre  alesături şi aplicaţii de hurmuz (mărgele albe) pe margini, asociate cu cizme negre din piele de viţel şi căciuli de astrahan, cu bundiţe şi sumane conferă rafinament şi distincţie costumului bărbătesc de sărbătoare şi de ceremonial.


Autori: Doina Işfănoni
             Paula Popoiu
Editura Alcor - 2008


Albumul poate fi achiziţionat din magazinul Muzeului. 


14.01.2013

Arhivă foto: Omagiul adus marelui poet Mihai Eminescu



   La evenimentul dedicat marelui poet Mihai Eminescu, au participat personalităţi ale vieţii culturale şi artistice, iubitori de muzică şi poezie: actorii Cristina Deleanu, Eugen Cristea şi Eusebiu Ştefănescu, poeta Magda Margareta Bădoiu iar fondul muzical a fost asigurat de Studioul de muzică veche - Georgeta Stoleriu - soprană, Anca Iarosevici - viola da gamba, Verona Maier - percuţie, Florica Zaha - solist, Petrică Pană – vioară.

A prezentat doamna Ileana Mândrilă – Preşedinte UNFR (Uniunea Naţională a Femeilor din România).


Vernisajul paradei de modă a designerului Maria Constantinescu


11.01.2013

Omagiu marelui poet naţional Eminescu




Eminescu să ne bucure...la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”


„Vreme trece, vreme vine
 Toate-s vechi şi nouă toate...”
Glossa, 1883

    Uniunea Naţională a Femeilor din România şi Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti” vă invită luni, 14 ianuarie 2013, ora 14.00, la programul de muzică şi poezie “Eminescu să ne bucure”, un omagiu adus marelui poet naţional la împlinirea a 163 de ani de la naşterea acestuia (1850 – 1889).

   La evenimentul dedicat marelui Eminescu, vor participa personalităţi ale vieţii culturale şi artistice, iubitori de muzică şi poezie: actorii Cristina Deleanu, Eugen Cristea şi Eusebiu Ştefănescu, poeta Magda Margareta Băndoiu, ce va recita poezii de Mihai Eminescu iar fondul muzical fi asigurat de Studioul de muzică veche - Georgeta Stoleriu - soprană, Anca Iarosevici - viola da gamba, Verona Maier - percuţie, Florica Zaha - solist, Petrică Pană – vioară precum şi alte surprize muzicale.

Prezintă: Ileana Mândrilă – Preşedinte UNFR (Uniunea Naţională a Femeilor din România)

Acţiunea se va desfăşura în Sala Multimedia, din incinta Muzeului Satului, Şoseaua Kiseleff nr.30, sector 1, Bucureşti (fosta locaţie a Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional).





Informaţii suplimentare:

Biroul Relaţii Publice şi Biroul Programe Culturale:
Tel: 021.317.91.03/ 178, 191