30.01.2013

Costumul românesc de patrimoniu - Dobrogea şi Bărăgan


Costumul românesc de patrimoniu


<Costumul popular din zona Dobrogei şi Bărăganului>

                   
Costum femeiesc din Dobrogea
Costum bărbătesc din Bărăgan

Dobrogea şi Bărăgan

Parte integrantă a unui perimetru geografic cu o îndelungată şi tumultoasă istorie, Dobrogea este teritoriul unde s-au realizat valoroase dialoguri multietnice şi subtile sinteze culturale.
Locuit în antichitate de traco-geţi, care aveau intense relaţii comerciale cu cetăţile greceşti de pe ţărmul Mării Negre, teritoriul Dobrogei a fost inclus în provincia romană Moesia Inferior şi a rămas în centrul romanităţii orientale, atât după aşezarea slavilor în Peninsula Balcanică, cît şi după stăpânirea otomană a acesteia.
În documentele dobrogene din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, sunt menţionaţi aşa-numiţii cojani (veniţi din Ialomiţa, Buzău, Brăila), moldovenii (din sudul Moldovei) şi mocanii (păstori din Braşov, Sibiu şi Făgăraş).
Aceste etape din evoluţia istorică se reflectă în decorul şi cromatica pieselor de bază ale costumului dobrogean, conferindu-le o expresie plastică unică în costumul românesc. Specificitatea este exprimată de costumul femeiesc, încadrat tipului cu două catrinţe, ce se regăseşte şi în zonele dunărene din Câmpia Munteniei (Bărăgan, Ialomiţa, Călăraşi).
În timp ce cămaşa dreaptă sau cu platcă, croită din pânză de bumbac simplă sau cu dungi („chirachie”) se întâlneşte şi în zonele învecinate din Câmpia Munteniei, catrinţele numite local „pestelci” se individualizează prin modul diferit de compunere şi amplasare a decorului.
Ca în nici o altă zonă etnografică a ţării, motivele predominant geometrice dispuse în registre orientate vertical pe părţile laterale ale piesei, formând „ghenare/vărgi”. Acestea încadrează un câmp central care ste decorat diferit de la o zonă etnografică la alta, creându-se astfel variante locale: ţesătură simplă (Bărăgan), „vărguţele puse în urzeală” pentru a ritma fondul monocrom (Giurgiu, Călăraşi), „stropituri” şi „pui” (Constanţa). În Tulcea, partea de jos a pestelcii este împodobită cu „pisc” sau „oglindă”.

Aflat la interfaţa dintre tipologia portului specific Câmpiei Munteniei cu particularităţile decorative din spaţiul dunărean, costumul din satele Bărăganului are câteva trăsături proprii. Costumul femeiesc păstrează cămaşa încreţită la gât cu altiţă şi râuri pe mânesci şi ota sau pestelca cu chenar (catrinţa) decorată cu aceeaşi tip de compoziţie, ca pe întreg cursul inferior al Dunării.
          Costumul bărbătesc se individualizează prin cămaşa  lungă până la glezne, cu broderie bogată pe piept, mâneci şi poale, purtată cu brâu roşu lat. Izmenele din pânză au la manşete aceeaşi broderii. Zăbunul năvădit  este o spectaculoasă haină scurtă din lână, decorată pe mâneci, guler şi buzunare, cu aplicaţii de găitane (şnururi) şi postav, colorate.

Autori: Doina Işfănoni
             Paula Popoiu
Editura Alcor - 2008


Albumul poate fi achiziţionat din magazinul Muzeului.