28.01.2013

Costumul românesc de patrimoniu - Moldova



 Costumul românesc de patrimoniu



<Costumul popular din zona Moldovei>



În contextul general al portului popular românesc, costumul moldovenesc ilustrează, poate cel mai concludent, principiul unităţii în diversitate, păstrând, în forme nealterate de trecerea vecurilor, o unitate etnoculturală de mare valoare documentar - istorică şi artistică, atât în zonele montane (Bazinul Dornelor, Câmpulung, Rădăuţi, Valea Bistriţei, Neamţ, Suceava, Făltinceni, Trotuş, Oituz, Caşin, Valea mijlocie a Siretului, Ţara Vrancei), cât şi în cele de podiş (Botoşani, Dorohoi, Roman, Iaşi, Vaslui, Tecuci).

Structura morfologică şi plastico-decorativă a pieselor de bază a conservat formule arhaice – brezărăul şi altiţa croită separat la cămaşa femeiască de tip carpatic şi cămeşoiul drept, confecţionat dintr-o singură bucată de pânză, cu mânecile prinse din umăr -, creând totodată piese specifice. Dintre acestea, cele mai cunoscute pentru calităţile lor artistice şi ingeniozitatea soluţiilor funcţional-estetice sunt: mâniştergurile/pânzeturile de acoperit capul, năvădite  din bumbac în şapte-nouă iţe, cu motive geometrice în Moldova de Nord, cămăşile femeieşti cu pieptul din borangic şi cămăşile bărbăteşti din lână, frecvente în zonele de podiş, iţarii  cu 101 creţuri între gleznă şi genunchi, purtaţi în Botoşani, Iaşi şi Vaslui, bernevicii cu apret de la Bosanci-Suceava, cheptarul cu brâu şi poale  în Rădăuţi, mantaua cu capac/glugă, în zonele nordice, bundiţele  şi cojoacele cu blană de jder, lucrate la Vama-Câmpulung şi Rădăuţi şi cele bordate cu astrahan negru şi brumăriu, de la Pipirig şi Ghindăoani-Neamţ. De asemenea, sunt binecunoscute sumanele decorate cu sărad, folosite în toată Moldova, nu numai ca piese de îmbrăcăminte, ci şi ca mărfuri vândute la târgurile şi iarmaroacele de peste an, de numeroşii meşteri sumănari, care uneori executau şi comenzi ale autorităţilor administrative.
Astfel, conform unui act din cancelaria domnească, Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561) a comandat la Bistriţa 200 de sumane fumurii pentru a le da de pomană la Anul Nou.

Costumul femeiesc din fiecare zonă a Moldovei se caracterizează printr-o mare diversitate decorativă a compoziţiilor ce împodobesc mânecile şi pieptarul cămăşilor, rezultată din combinarea unui număr restrâns de motive şi culori în structura altiţei, încreţului şi râurilor. Cătrinţa/fota, purtată peste poale, cunoaşte, la rândul ei, aceeaşi răspândire în toate zonele montane, având ca variante în localităţile din podişul central moldovenesc fusta largă încutată (androcul),  realizată din ţesătură de lână cu decor ales, dispus în registre verticale şi o piesă specială, rară, peştemanul de Răcăciuni – o fotă bogat împodobită pe la poale şi la capete.

Costumul bărbătesc se remarcă prin cămaşa dreaptă, largă şi lungă până la genunchi, confecţionată din pânză de in sau cânepă, din bumbac şi, în mod particular în zonele din Iaşi şi Vaslui, dintr-o ţesătură fină de lână ţigaie. Broderiile de mătase albă, cu accente rafinate de culoare doar pe guler, înnobilează aceste piese. Iţarii din stofă albă de lână, strânşi pe picior şi creţi, bârneţele/cingătorile policrome, cu măiestre  alesături şi aplicaţii de hurmuz (mărgele albe) pe margini, asociate cu cizme negre din piele de viţel şi căciuli de astrahan, cu bundiţe şi sumane conferă rafinament şi distincţie costumului bărbătesc de sărbătoare şi de ceremonial.


Autori: Doina Işfănoni
             Paula Popoiu
Editura Alcor - 2008


Albumul poate fi achiziţionat din magazinul Muzeului.