29.10.2012

ŞCOLILE SPIRU-HARET - PROGRAM AL ARHITECTURII COMUNITARE DE-A LUNGUL SEC XX - la Muzeul Satului



Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” vă invită miercuri, 31 octombrie 2012, ora 17.00, la lansarea volumului şi la vernisajul expoziţiei de fotografie, rezultate ale proiectului finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional:

ŞCOLILE SPIRU - HARET 
- PROGRAM AL ARHITECTURII COMUNITARE DE-A  LUNGUL  SEC XX -

În cadrul tematicii privind organizarea părţii de sud a Muzeului Satului, ca un nou „muzeu” ce respectă în cea mai mare măsură principiile etnomuzeologiei moderne privind punerea în practică a conceptului de „museum vivum”, transferarea unei şcoli de tip Spiru Haret din teren şi repunerea ei în funcţiune în conformitatea cu cerinţele unui muzeu în aer liber, a fost una din ideile cele mai importante.
Pentru a duce la bun sfârşit transferarea unei şcoli, de la începuturile modernizării învăţământului românesc a fost necesară o cercetare de teren aprofundată având ca principal obiectiv selectarea unui astfel de monument şi transferarea lui în muzeu, dar şi constituirea unei baze de date riguros organizată privind şcolile de tip Spiru Haret, câte au mai rămas în teren, fără a le fi fost afectată radical funcţionalitatea şi implicit structura şi proporţiile iniţiale.
În anul 2012 şi graţie ajutorului obţinut prin programul AFCN, cercetarea a fost finalizată fiind astăzi în situaţia de a putea publica o mare parte a materialelor rezultate după înregistrarea în teren a acestor monumente, prea puţin luate în seamă până acum deşi ele reprezintă un segment important în cadrul tipului de şcoală modernă de care a beneficiat învăţământul românesc la începuturile sale, după anul 1864, când este promulgată Legea Instrucţiunii Publice ce punea în practică principiile moderne ale unui învăţământ public, general, gratuit şi obligatoriu.
Pornind de la premisa că marii oameni ai României trebuiesc reamintiţi mai ales în momentele de criză morală ale societăţii, ne facem astăzi o datorie ca vorbind despre un proiect pragmatic care va îmbogăţi patrimoniul construit al Muzeului Satului cu un nou monument valoros, să readucem în discuţie şi pe cel care, ca şi Dimitrie Gusti, a generat o întreagă direcţie de dezvoltare a unui domeniu imperios necesar ridicării nivelului de viaţă şi conştiinţă al locuitorului din lumea de altădată a satului românesc.
Cartea va fi, credem, nu numai prezentarea proiectului de cercetare al Muzeului Satului, ci şi un remember privind o mare personalitate creatoare.


Expoziţia va putea fi vizitată în perioada 31 octombrie – 15 noiembrie 2012.


Mai multe informaţii
Biroul Relaţii Publice
021 317 91 03/ int. 178

ŞCOALA SOCIOLOGICĂ A LUI DIMITRIE GUSTI DUPĂ 80 DE ANI - la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti"



Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” vă invită miercuri, 31 octombrie 2012, ora 17.00, la lansarea DVD-ului
ŞCOALA SOCIOLOGICĂ A LUI DIMITRIE GUSTI DUPĂ 80 DE ANI
Proiect editorial finanţat cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional

Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" este moştenitorul unui important fond arhivistic păstrat din cea mai importantă perioadă de dezvoltare a şcolii sociologice româneşti, şi anume perioada campaniilor monografice întreprinse de Şcoala Sociologică de la Bucureşti, conduse de emeritul academician Dimitrie Gusti (fondator, pe baza acestor cercetări, a celui mai mare şi mai vizitat muzeu în aer liber din România).
Prin acest proiect, MNS DG şi-a propus să ofere publicului un prim volum digital menit să redea transcrierea integrală a manuscriselor deţinute. De asemenea, alături de acest valoros fond arhivistic, s-a dorit prezentarea şi a imaginilor surprinse în timpul campaniilor şi păstrate în colecţiile noastre, multe dintre acestea fiind realizate de binecunoscutul fotograf al casei regale, care, în acelaşi timp, a fost şi un iubitor al satului românesc, Iosif Berman.
Revenind la manuscrisele păstrate în arhivă, trebuie să subliniem contribuţia remarcabilă în cercetările întreprinse, a unor nume de rezonanţă naţională sau chiar internaţională: C. I. Brăiloiu, H. H. Stahl, Francisc Rainer, Horia Dumitrescu, Mac Constantinescu, Traian Herseni, Mihai Popp, Henri Brauner, Lena Constante, Gheorghe Focşa, Marcela Focşa, ultimii dintre ei studenţi la acea vreme, ale căror fişe de observaţii, chestionare, însemnări, concluzii la faţa locului, impresii etc. ne conduc la o imagine foarte apropiată asupra a ceea ce au reprezentat satul şi societatea rurală a acelor vremuri.
În cuprinsul acestui prim volum digital am dorit să oferim publicului documentele păstrate din 3 campanii: Fundu Moldovei, jud. Suceava (1928), Drăguş, jud. Braşov (1929), Şanţ, jud. Bistriţa-Năsăud (1935 – 1936). O parte dintre acestea au fost deja publicate în volume, dar niciodată în formă digitală şi niciodată în formă comparată.
DVD-ul beneficiază de cuvinte introductive şi explicative în formă bilingvă care să poată face cunoscute, într-o formă mai detaliată şi actualizată, elementele care definesc şi ţin mereu în actualitate metodele de cercetare folosite de şcoala sociologică condusă de prof. Gusti.
Totalul documentelor ce au fost prezentate însumează circa 2.400 fişe de manuscris şi aproximativ 2.500 de reproduceri de fotografii.
Mulţumim AFCN pentru sprijinul financiar acordat.
           
            Mai multe informaţii
            Biroul Relaţii Publice
021 317 91 03/ int. 178

CONSERVAREA ŞI RESTAURAREA ARHITECTURII VERNACULARE la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti"



Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” vă invită miercuri, 31 octombrie 2012, ora 17.00, la lansarea volumului
CONSERVAREA ŞI RESTAURAREA ARHITECTURII VERNACULARE
Proiect finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional

Lucrarea publicată de Muzeul Naţional al Satului cu finanţare AFCN doreşte ca, pe lângă abordarea ştiinţifică a principalelor aspecte privind arhitectura vernaculară caracteristică ţării noastre, să aducă în atenţia publicului şi metodologiile cele mai adecvate de prezervare în timp a acestui tip de patrimoniu. Lucrarea a fost coordonată de dr. Vivian Dragomir, director patrimoniu şi fost conducător al departamentului conservare-restaurare, având în colectiv pe Laurenţiu Dragomir, restaurator monumente etnografice, alături de referenţii conf. dr. Paula Popoiu, director general şi conf. dr. Sergiu Nistor, cadru universitar la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti şi preşedinte ICOMOS România.
Este o lucrare de sinteză ce pune bazele unui mod de abordare şi cunoaştere ştiinţific atât al patrimoniului vernacular românesc, cât şi al celor mai actuale informaţii în domeniul conservării şi restaurării acestuia.
Tratează subiecte ca istoricul evoluţiei în timp a arhitecturii vernaculare în spaţiul românesc, tehnici de construcţie şi a materiale, punându-se accent pe detalierea acestora în scopul înţelegerii comportamentului lor în timp şi al adoptării celor mai corecte metode de prezervare. Se pot astfel găsi cele mai importante tipuri constructive, detalii de execuţie ale ingenioşilor meşteri constructori, cu exemplificări fotografice de bună calitate, alături de informaţii complete asupra caracteristicilor ştiinţifice ale materialului lemnos, a formelor de degradare şi a metodelor de protecţie şi de restaurare din perspectiva celor mai actuale curente în domeniul conservării acestui tip de patrimoniu, sub patronajul respectării principiilor conservării.
Lucrarea s-a dorit a fi o viziune cât mai completă şi de înaltă ţinută asupra subiectului, fiind utilă atât celor ce se ocupă cu acest tip de patrimoniu, muzeografi, conservatori, restauratori, cât şi publicului ce doreşte o aprofundare a elementelor arhitecturii vernaculare româneşti, a meritelor acesteia în contextul actual al dezvoltării haotice a civilizaţiei, concomitent cu pierderea în ritm vertiginos a acestui tip de arhitectură, a posibilităţilor păstrării ei în timp şi a necesităţii transmiterii către viitor. Este o lucrare ştiinţifică cuprinzătoare asupra subiectului patrimoniului etnografic construit, dar în acelaşi timp şi o pledoarie pentru valoarea lui şi un îndrumar de păstrare şi de întoarcere a cititorului către arhitectura tradiţională românească.
Lucrare beneficiază şi de autoritatea unor referenţi specialişti în domeniul arhitecturii vernaculare, cât şi din domeniul restaurării arhitecturii.

            Mai multe informaţii
            Biroul Relaţii Publice
021 317 91 03/ int. 178

Simpozion Balcanic de Arheometrie - Faţa neştiută a operei de artă la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" 29-30 octombrie 2012



În perioada 29 – 30 octombrie 2012, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” alături de Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Optoelectronică (INOE) organizează al treilea Simpozion Balcanic de Arheometrie - Faţa neştiută a operei de artă ce va avea loc în Sala Multimedia a Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”.

Evenimentul organizat continuă tradiţia întâlnirilor ştiinţifice anterioare ale Reţelei Balcanice de Arheometrie, prima având loc la Ohrid - Republica Macedonia în 2008, iar a doua la Istambul – Turcia, în 2010.

Evenimentul bienal va reuni oameni de ştiinţă, conservatori, restauratori, arhitecţi, companii, factori de decizie, profesori şi studenţi implicaţi în proiecte ce privesc toate aspectele arheometriei, aplicaţiile metodelor şi tehnicilor experimentale moderne utilizate în investigaţii, identificarea şi datarea artefactelor străvechi, precum şi domeniile corelate ale arheologiei şi istoriei artei.

Vor fi prezentate cele mai recente rezultate şi aplicaţii ştiinţifice în domeniul investigaţiilor pentru conservare, restaurare, arheologie.

Programul conferinţei:
Luni – Marţi, 29 – 30 octombrie 2012 – 9.00 – 18.00



Mai multe informaţii
Biroul Relaţii Publice
021 317 91 03/ int. 178

23.10.2012

Dicţionar explicativ / Word meaning dictionary


Dicţionar explicativ:
- pârţag: acces de furie, gust de ceartă, capriciu, toană;
- arţag: chef de ceartă;
- mehenchi (mehenghi): priceput, isteţ, abil, şiret, poznaş;
- moroncea: a certa, a dăscăli, a cicăli, a mustra, a dojeni;
- răulean: persoană cu apucături rele, iute la mânie;
- petică: cârpă;
- bătoi: bătaie;
- hâmă: femeie foarte urâtă;
- păretar: ţesătură îngustă şi lungă care se aşează pe perete în dreptul patului şi al laviţelor, până la pervazul ferestrelor;
- lăicere: ţesătură fixată permanent pe peretele încăperii spre înfrumuseţarea interiorului dar şi spre mai multă căldură şi igienă; ţesătură pusă pe perete în dreptul patului;
- pivă (piuă): instalaţie tehnică de zdrobit prin batere;
- obcină: obişnuinţă, munte, deal împădurit, creastă de munte, cumpănă de ape;
- florării: ornamente florale la stâlpii unei construcţii;
- ruda cu haine (ruda de culme): piesă de mobilier nelipsită din interiorul casei ţăranului; a apărut din necesitatea practică de a oferi un suport pentru uscarea hainelor; element de decor, un suport de etalare a multitudinii de ţesături de casă din gospodăria ţărănească;
- coştereaţă: cocină, coteţ, adăpost pentru găini şi porci;
- firide: adâncitură cu scop utilitar sau decorativ în grosimea unui perete;
- cotlon: loc de taină, ascunzătoare, colţ de construcţie, scobitură, locul unde se prepară hrana în coliba păstorească, loc amenajat pentru foc;
- scoarţă: ţesătură ornamentală ce se pune de obicei pe pereţi, mai rar pe pat sau pe jos; covor; ţesătură de lână ce se pune pe perete, de obicei în dreptul patului;
- privăr: amenajare specială în faţa tindei (o singură apă) la o casă din Tilişca;
- cahle: placă de sobă din pământ ars, nesmălţuit sau smălţuit cu reprezentări heraldice, zoomorfe sau antropomorfe în relief, placă de teracotă ceramică, faianţă etc. folosită la confecţionarea unei sobe;
- canceu: cană înaltă, suplă, smălţuită, folosită ca decor şi la băut în ceremonii, vas în care se serveşte apa şi vinul la masă;
- chindii: dimensiune relativă de timp între amiază şi cină, timp al zilei către apusul soarelui, locul unde se află soarele pe înserat;
- ţol: pătură de lână, ţesătură de lână în patru iţe, specifică zonelor muntoase, folosită pentru pat sau pentru învelit;
- şindrilă : bucată de scândură de brad sau altă esenţă lemnoasă care are de obicei lungimea de 15 cm, folosită la acoperirea construcţiilor;
- pătul : păstrător şi depozitar al ştiuleţilor de porumb, în tot arealul submontan, în Transilvania, Banat. Este o construcţie independentă, de formă şi mărimi extrem de variate sau făcând corp comun pe verticală cu altă anexă: mahazie, grajd, hambar pentru cereale, pătulul aflându-se în partea superioară, în: Argeş, Dâmboviţa; sua pe orizontală în: Dolj, Olt, zona de cîmpie a Munteniei. Este construit din nuiele împletite, nelipite sau din şipci;
- velinţă : acoperământ de pat; ţesătură din lână, de obicei, frumos decorată, pătură;




22.10.2012

Pilde-Povestiri din bătrâni

Fata cu pârţag 


Era odată o fată cam stătută. Şi de ce ajunsese ea aşa de stătută? Iaca, pentru că singură spunea că are pârţag. Şi o întrebau degeaba flăcăii! Acuma, într-o bună zi ca aceea, un flăcău mehenchi i-a spus că o ia cu dragă inimă: n-o caută, nici că are pârţag, nici că-i tomnatică. 
- "Nu de alta, zice, dar tot am şi eu cu arţag, avem să ne înţelegem de minune!"
Da ea, după nuntă, îl moroncea şi-l batjocorea, şi din prost şi răulean nu-l mai scotea: pârţag şi pace! Ce să facă flăcăul nostru? Doar nu era nici el unul de aceia cu inima de petică, şi când îi izbea câte un bătoi, - huia valea de glasul ei. Vorba ceea:


Mă încălzeşti tu la şăle,
Da şi eu te-oi încălzi la oţăle!...

Aşa că, de la o vreme, începu a zice biata femeie:
- Vai de mine, bărbate! Nu ştii că am pârţag? De ce nu mă laşi în pace?
- Hei, hîmă ce eşti! strigă bărbatul nostru. Ai tu pârţag, dar, vezi, că şi eu am arţag...Să-i vâri minte-n cap, că altfel, cu pârţagul tău, ai să dai mereu de arţagul meu!

(De la Alex A. Leontescu, Vlăsineşti-Dorohoi)
("Izvodiri din bătrâni - D. Furtună)



Dicţionar explicativ:
- pârţag: acces de furie, gust de ceartă, capriciu, toană;
- arţag: chef de ceartă;
- mehenchi (mehenghi): priceput, isteţ, abil, şiret, poznaş;
- moroncea: a certa, a dăscăli, a cicăli, a mustra, a dojeni;
- răulean: persoană cu apucături rele, iute la mânie;
- petică: cârpă;
- bătoi: bătaie;
- hâmă: femeie foarte urâtă.

Veniţi cu noi la sărbătoare




Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” vă invită în perioada 26 – 28 octombrie 2012 la Târgul de „Sfântul Dumitru”, patronul şi protectorul acestui spaţiu de tradiţie şi spiritualitate românească.

Odinioară numit Sânmedru, sărbătoarea Sfântului Dumitru, marchează al doilea sezon pastoral, iernatul, când natura şi fiinţa se pregătesc de hibernare pentru a renaşte în primăvară.  În opoziţie cu Sângiorzul (Sfântul Gheorghe), care încuie iarna şi înfrunzeşte codrul, Sâmedru încuie vara şi desfrunzeşte codrul.

În cele trei zile de sărbătoare, vizitatorii se vor putea bucura de prezenţa ansamblurilor folclorice, a tarafurilor şi a soliştilor de muzică populară românească şi ale etniei bulgare, precum şi de muzica de fanfară, muzica religioasă, onorurile militare …în echipament de epocă, teatru, expoziţie de fotografie, parada costumelor de inspiraţie populară şi o şezătoare la mijloc de zi (vineri, 26 octombrie, ora 14.00)

Pe 27 octombrie, graţie colaborării cu Ambasada Ciprului în România, vom găzdui un moment de dans şi de muzică religioasă susţinute de grupuri de artişti din Cipru.

Produsele din gastronomie tradiţională – cozonaci, plăcinte, produse din carne, brânzeturi, turtă dulce, produse bio – miere, fructe şi legume, zacuscă, dulceţuri vor aştepta târgoveţii atraşi de aromele de toamnă prezentate.

Meşteri populari veniţi din toate zonele ţării vor fi prezenţi la târg cu obiectele create şi realizate de ei, spre bucuria celor care le vor privi şi cumpăra.

Urăm un călduros „La mulţi ani” tuturor celor care poartă numele de Dumitru, Dumitra şi le oferim acces gratuit (pe bază de buletin) în zilele de 26 – 27 octombrie.

Deschiderea – vineri, ora 12.00
Program – sâmbătă – duminică – 9.00 – 18.00

Mulţumim partnerilor şi sponsorilor:
BRD Groupe Societe Generale

Jurnalul Naţional, Agerpes, Radio România Actualităţi, Radio România Cultural, Cocor Media Channel, Şapte Seri, Calendar Evenimente, Bucharest Herald, Online Gallery, Ziare.com

RNMR, AMALR



Mai multe informaţii
Biroul Relaţii Publice
021 317 91 03/ int. 178

Muzeul la ceas de sărbătoare / Programul Targului de "Sfantul Dumitru" la Muzeul Satului



TÂRGUL DE SFÂNTUL DUMITRU
26 – 28 OCTOMBRIE 2012



VNERI, 26 OCTOMBRIE

12.00   Bun venit la Târgul de Sfântul Dumitru! 

15.00   La şezătoare… cu meşterii populari 
             
Meşteri în medalion – Valeria Fercal – Paltinu, Suceava

13.00 – 15.00  Povestea lutului – atelier de olărit
                           Irinel Miuţoiu – Vălenii de Munte, Prahova  (Casa Stăneşti)
                        Războiul iţelor – atelier de ţesut
                                                  Rozica Miclescu – Vălenii de Munte, Prahova  (Casa Stăneşti)

12.00 – 18.00  – Târgul meşterilor populari – olari, ţesătoare, sculptori în lemn, iconari…               
                         Arome din bucătăria tradiţională ... plăcinte,  cozonaci, turtă dulce, dulceţuri, 
                         miere. Produse bio. 


SÂMBĂTĂ, 27 OCTOMBRIE

11.30   Din moşi – strămoşi, Valea Trotuşului expoziţie de fotografie
            Partener - Asociaţia Culturală Dimitrie Ghika – Comăneşti, Bacău        (Casa Glod)

12.00   Ansamblul folcloric Muguraşii – com. Agă, Bacău

12.30 – 14.00  Fanfara Chetriş – Iaşi
                        Coordonator – Sonia Lucan       (Scena Dumitra, Hanul La Barieră, Casa Straja)

13.00   Concert de Sfântul Dumitru
Concert de muzică religioasă
Corul de muzică bizantină „Anton Pann” al Patriarhiei Române
Coordonator – dr. Constantin Răileanu
Imnuri pentru sfinţi  - muzică instrumentală
                        Adrian Drăgoescu şi Florin Mitrea
În slava sfinţilor
            Tudor Niculescu Mizil – chitară clasică                           
Glorie sfinţilor
Recital instrumental - Cornelia Tihon şi Daniel Bădoi
                                                                                                                  (Biserica Dragomireşti)
14.30   Invitatul târgului… Ansamblul folcloric Palamarta - Bulgaria
Coordonator – Irena Kovaceva                                                              (Scena Dumitra)

15.00   Grupul folcloric Bosilce (Busuiocel)
            al Asociaţiei ZAEDNO a Bulgarilor din Târgovişte
Coordonator, Emilian Enache                                                                (Scena Dumitra)
               
16.30   Armonii de toamnă 
Silviu Biriş şi Taraful Cleante                                                               (Scena Dumitra)


Prezintă actorul Alexandru Nicolae Mihai

12.00 – 15.00  Prin târg… zarvă mare! 
            Actorii Costin Teodorescu, Elena Ruxandra Maniu, Andreea Mihaela Tănase

12.00 – 15.00  Târgul meşterilor populari – olari, ţesătoare, sculptori în lemn, iconari…               
                         Arome din bucătăria tradiţională ... plăcinte,  cozonaci, turtă dulce, dulceţuri, 
                         miere. Produse bio. 


DUMINICĂ, 28 OCTOMBRIE

12.00   Pentru onor… înainte!
Asociaţia Tradiţia militară – Preşedinte  dr. Mircea Stoica

12.15 – 13.30 Ritmuri de fanfară   
                        Fanfara Gabriel Chaborschi – Râmnicu Vâlcea 
                        Dirijor – prof. Andrei Constantin                                                          
                                                                                   (Scena Dumitra şi Hanul La Barieră)

13.00   Sezonul toamnă-iarnă din colecţia Romartizana – Bucureşti

14.00   Cântări româneşti … Gelu Voicu şi Taraful Lăutarii din Teleorman       
                                                                                                                                (Scena Dumitra)

15.30 – 17.00 La un pahar de tulburel…muzică de taraf!
           Ion Creţeanu şi Taraful de la Morunglav - Olt      
(Scena Dumitra şi Hanul La barieră)

16.30   La târg… Marian Ciripan – Compania Civic Art                                  (Scena Dumitra)


 Prezintă actorul Alexandru Nicolae Mihai

12.00 – 15.00  Prin târg… zarvă mare! 
            Actorii Costin Teodorescu, Elena Ruxandra Maniu, Andreea Mihaela Tănase

9.00 – 18.00  – Târgul meşterilor populari – olari, ţesătoare, sculptori în lemn, iconari…               
                         Arome din bucătăria tradiţională ... plăcinte,  cozonaci, turtă dulce, dulceţuri, 
                         miere. Produse bio. 


16.10.2012

Colţul poveştilor - Pildă din bătrâni - În peţit

Înainte vreme, fetele erau puse la încercare să se vadă dacă sunt gospodine şi pe urmă le luau flăcăii. Aşa veniseră peţitorii la o fată. De unde şi până unde, peţitorii aveau un cal bolnav de ochi. Zice unul din ei:
- Dragul moşului, fată cuminte! (Asta era cam la două săptămâni după Paşte). Poate ţi-a rămas o leacă de răsătură de pe covată. Adă, mă rog, că numai răsătura de pe covată e bună de leac la o aşa nevoie!
- Iraa...îndată! - şi o zbughi ca o căprioară fetişcana, aducând într-o clipeală o mână de răsătură de pe chersin, adică de pe covăţica de frământat aluatul.
- Apoi dar haidem de aci, măi băiete, că nu-i de tine! zise râzând moşneagul care pusese fata la încercare...Ar fi el de leac răsătura, da nu ţi-ai găsit gospodina!...

(de la P. Chirica, com. Poiana-Cîrnului, jud. Iaşi)
("Izvodiri din bătrâni" - D. Furtună)

Colţul poveştilor - Pildă din bătrâni

Un boier trecea pe o iezetură. Aici un pescar sărac, cum de obicei sunt ei, scotea când şi când câte un peştişor din iaz. Avea o casă de copii bietul om şi necazuri pe lume sunt doar atâtea! Aşa că şi faţa îi arăta cam supărat. Boierul îl întrebă:
- Ce faci tu aici, măi?
- Pescuiesc, cucoane; cui şi ce să-i fac?
- Bine, măi, şi ai tu cu ce trăi?
- Hei, cucoane! Iaca eu zic aşa, că numai voia cea bună să fie, dar din peştişorii iştia pe care-i scot cu undiţa, nu numai că-mi plătesc nişte vechi datorii, ci mai dau şi cu împrumut încă!
- Cum, măi omule? întrebă mirat boierul. Că eu am moşie şi nu-mi ajung banii nici măcar pentru plata datoriilor...
- Hî...Iaca ce-i cucoane: sănătate de-ar fi...că eu nu vreau să fac avere...Ci din câştigul meu puţin, îmi hrănesc şi părinţii care m-au crescut (astea-s datoriile mele), şi copiii, cărora le dau cu împrumut. Şi la vreme de bătrâneţe, m-or ţinea şi ei pe mine!

 (de la P. Chirica, com. Poiana-Cîrnului, jud. Iaşi)
("Izvodiri din bătrâni" - D. Furtună)

Fotografii Festivalul culturii indiene Namaste India 2012


Şi a fost Namaste India la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti"






















11.10.2012

Pârjoale moldoveneşti


Pârjoale moldoveneşti

Ingrediente:

-         500 g carne de viţel,
-         500 g ceafă de porc,
-         350 g miez de pâine albă,
-         4 ouă,
-         200 g pesmet (la ţară se pune mălai)
-         2 cepe mari,
-         300 g unt,
-         150 ml lapte,
-         mărar, pătrunjel,
-         un cartof,
-         piper, sare.

Se toacă carnea. Se îmbibă bine pâinea în lapte, se stoarce. Se toacă pedant ceapa, se înmoaie bine în unt, pe foc mic. Se toacă mărunt mărarul şi pătrunjelul. Se rade cartoful pe răzătoarea mică (curăţat de coajă înainte). Se bat ouăle. Se amestecă carnea cu pâinea, ceapa, ouăle, mărarul şi pătrunjelul, cartoful, piper, sare după gust, 100 g unt. Se pune într-o farfurie pesmet fin  (sau mălai). Se ia (cu polonicul!), tocătura, că pârjoala e mare cât palma, se tăvăleşte prin pesmet, se turteşte la un centimetru grosime, se alungeşte (trebuie să arate oval, cam ca o palmă de copil). Se prăjeşte în unt încins, în tigaie acoperită, pe foc foarte mic, rumenindu-se bine pe ambele părţi.


(„Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti”
- Radu Anton Roman)

Poale-n brâu


Poale-n brâu


Ingrediente aluat:
-         500 g făină,
-         50 g zahăr tos,
-         15 g drojdie,
-         3 ouă,
-         500 ml lapte,
-         50 g unt (pentru uns tăvi şi platouri),
-         200 g unt,
-         sare (după gust)

Drojdia se desface într-o căniţă cu ceva apă călduţă, după care se amestecă cu o lingură cu făină şi o linguriţă cu zahăr; se lasă sp crească circa o jumătate de oră. Se separă gălbenuşurile. Peste restul făinii se toarnă drojdia, laptele călduţ, gălbenuşurile, sarea şi zahărul; frământaţi conştiincios un sfert de oră. Acum e vremea să adăugaţi untul topit şi călduţ – încropit, câte puţin, să se potrivească. Se lasă să crească acoperit, 1-2 ore.

Ingrediente umplutură:
-         500 g brânză de burduf (caş frământat cu sare, telemea frământată),
-         2 ouă

Se freacă brânza cu ouăle. După ce a crescut aluatul, îl faci sul şi-l tai în bucăţi cam cât un măr mic. Ungi un platou cu unt. Întinzi fiecare bucată de aluat pe platou – cam de o juma de degeţel grosime – şi le umpli cu câte o lingură de brânză. Ridici „poalele” aluatului peste brânză şi le lipeşti; lasă-le să mai respire o jumătate de oră. Ungi o tavă cu unt, pui plăcintele, le ungi cu albuş, le dai la cuptor – foc potrivit – o jumătate de oră.

(„Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti”
– Radu Anton Roman)

Spiritualitate

Biserica Dragomireşti - etapă din montarea în Muzeul Satului


Spiritualitate

        Credinţa şi în general aspectele spirituale ale vieţii au fost extrem de importante în aşezările rurale tradiţionale. Aproape fiecare sat avea o biserică construită din cununi orizontale de lemn sau din alte materiale, ca şi casele. Unele biserici au planuri care amintesc de locuinţă. Dintre toate bisericile din lemn, cele mai impresionante au fost construite în nordul Transilvaniei, terminate cu un turn cu galerie arcadă şi coif ascuţit, ca un vârf de săgeată. Aşezate de regulă pe un promontoriu, aceste biserici domină, cu turnurile lor, până departe, satele.
        Un fapt insolit, bisericile din lemn au fost „călătoare”, putând fi mutate dintr-un loc în altul, vândute sau donate când un sat îşi construia o biserică mai mare.
        Din Maramureş a fost adusă la Muzeu în 1936 o biserică din lemn care străjuieşte sectorul Transilvaniei. Biserica de lemn din Moldova, intrată în patrimoniu cu prilejul marelui baraj de acumulare de la Bicaz, străjuieşte partea de nord a muzeului. Biserica de la Răpciuni aminteşte pe cele contruite din piatră, datorită planului treflat. Mica biserică din Turea-Cluj este un tip vechi şi a avut o istorie ciudată. Ultimul monument de cult a fost salvat din cadrul unei mari exploatări miniere de suprafaţă, în anul 2003. Indiferent de mărime, cele patru biserici din muzeu impresionează prin măiestria cu care au fost construite, prin proporţiile echilibrate, prin decoraţia în lemn şi prin pictura murală. Ele contribuie în mod substanţial la recrearea atmosferei satului tradiţional. 


Interior Biserică - Naos



Interior Biserică - Naos


(Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti"
Dr. Georgeta Stoica - Etnolog)

Casa Tilişca

Casa Tilişca


Casa Tilişca

         Zona de provenienţă a casei, „Mărginimea Sibiului”, este cunoscută pentru păstoritul intens practicat sub formă de transhumanţă. Primăvara şi toamna mărginenii porneau pe lungile drumuri către Valea Dunării şi ţărmul Mării Negre, ducând oile în locuri bune de păşunat, făcând legătura între păşunile alpine şi câmpie.
         Mărginenii au stânele pe înălţimile Munţilor Cindrel. Satele sunt aşezate ca o salbă pe versanţii nordici ai Cindrelului, dominând depresiunea Sibiului. În Mărginimea Sibiului domnii Ţării Româneşti au avut în sec. al XVI-lea şi al XVII-lea posesiuni datorită cărora se intitulau „duci de Almaş”. Continua pendulare a păstorilor mărgineni în cadrul transhumanţei a favorizat o strânsă legătură cu populaţia de la sud de Carpaţi. Aşezările mari sunt de tip adunat, cu case din lemn din cununi orizontale.
        Casa din muzeu, adusă din satul Tilişca, a fost construită în anul 1847, şi edificată pe un soclu de piatră, cu pereţii din bârne de brad. Acoperişul în două pante repezi are învelitoare de şindrilă lungă de un metru.
Planul cuprinde la parter pivniţa, iar la etaj trei camere şi un mic pridvor cu stâlpi şi balustradă, adăpostit prin prelungirea pantei acoperişului denumit „privar”.
        În tinda mediană fără plafon se află un cuptor pentru pâine, care ocupă jumătate din încăpere. Camera de locuit este dominată de cuptorul cu horn, îmbrăcat în cahle verzi de ceramică nesmălţuită, vopsită în verde. În continuarea vetrei este instalat patul acoperit cu o cergă albă şi laviţele; cuierele cu blide, cancee şi icoane pictate pe sticlă în centrele din zonă şi chindeele cu fond roşu împodobesc pereţii.
        Camera destinată oaspeţilor conţine un pat de „părădie” foarte înalt, pe care sunt prezentate cergi, perne, ţolice, ca marcă a bunăstării proprietarului şi vredniciei femeilor din casă care le-au ţesut. Frumoase furci de tors cu aripi dantelate, lucrate de ciobani pentru a fi dăruite iubitelor, sunt caracteristice zonei.


Interior casă

Interior casă


(Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti"
Dr. Georgeta Stoica - Etnolog)

10.10.2012

Casa Curteni – Olteneşti – Vaslui


Casa Curteni-Olteneşti-Vaslui


Casa Curteni – Olteneşti – Vaslui

Casa Curteni – Olteneşti – Vaslui, aparţinând unei vechi familii de răzeşi, provine din zona colinară situată între Crasna şi oraşul Huşi, în care locuitorii se ocupau cu agricultura, viticultura, pomicultura şi creşterea animalelor. Satele mari, cunoscute pentru arhitectura frumoasă, se înşiruie de la nord la suc de-a lungul râului Crasna.
Gospodăria din muzeu se compune din casă, construită în anul 1844, cramă, „coşteraţă”- coteţ de păsări de formă rotundă cu acoperişul conic. Curtea este închisă cu gard de nuiele împletite, cu porţi străjuite de doi stâlpi din lemn de stejar cu formă antropomorfă. Întreaga alcătuire arată starea materială deosebită a proprietarului. Casa a fost zidită pe temelie de piatră, cu pereţi din cărămidă, cu prispă şi stâlpi în faţă, sub acoperiş înalt în patru ape, cu învelitoare de stuf aşezat în „solzi de peşte”.

Planul asimetric cuprinde patru camere şi tindă cu două intrări. Caracteristice acestui interior sunt două sobe mari cu firide laterale şi vetre largi, care fac corp comun cu pereţii despărţitori, în care se deschid arcade de trecere. Sobele separă şi încălzesc concomitent două camere având şi un spaţiu, „cotlon”, folosit pentru dormit.
Pereţii sunt acoperiţi cu lăicere şi covoare alese cu motive antropomorfe, ştergare de bumbac şi borangic cu compoziţii echilibrate şi cromatică armonioasă, remarcabile ca varietate şi realizare artistică. Motivele decorative – stele, arborele vieţii, figuri omeneşti şi inscripţii – contribuie la configurarea unui tip local bine definit în ansamblul scoarţelor româneşti.

Interior casă 

Interior casă


Cramă cu beci din piatră




(Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”
Dr.Georgeta Stoica – Etnolog)

Moldova


Moldova

Provincie istorică a României,  Moldova este cuprinsă între latura estică a lanţului carpatic şi râul Prut, care marchează graniţa cu Ucraina. Ţinut cu mare încărcătură istorică şi culturală, pe teritoriul Moldovei întâlnim o configuraţie geografică în care sunt cuprinse zone de munte, de podiş şi coline, oferind condiţii excelente de viaţă.

Pe cuprinsul Moldovei au fost descoperite aşezări neolitice celebre, printre care Cucuteni, faimoasă pentru ceramica pictată în benzi; aici străjuiesc cetăţile medievale de la Suceava şi Piatra Neamţ şi admirabilele mănăstiri cu bisericile pictate al fresco, intrate în Patrimoniul mondial.

Pe întinsul Moldovei arhitectura din lemn a fost predominantă în trecut. Casele construite cu un sigur nivel aveau în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea un aspect sobru. Singurele elemente de decor constau în cioplituri măiestrite la capetele grinzilor de sub streşini. Spaţiile largi ale prispelor joase din faţa caselor, fără stâlpi şi balustrade, te invitau parcă să te aşezi. În centrul Moldovei, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, de-a lungul faţadelor apar prispele cu stâlpi făţuiţi, „florării” şi balustrade dantelate prin traforare.

Planurile caselor cu 1-5 camere se încadrează în tipurile răspândite pe tot teritoriul României, dar arhitectura diferă de la o zonă etnografică la alta.

Interioarele se remarcă prin existenţa cuptoarelor mari cu vatră în faţă şi forme complicate, pe care se poate dormi şi pe care se pot pregăti alimentele. Decoraţia încăperilor se distinge prin folosirea „păretarelor” sau „lăicerelor”, covoare lungi şi înguste, aşezate de-a lungul pereţilor şi al ştergarelor albe din bumbac, alese în război sau cusute. O notă caracteristică a interioarelor moldoveneşti este conferită de „ruda cu haine” aşezată deasupra patului.

Moldova este reprezentată în Muzeul Satului prin zece gospodării, un atelier de fierărie şi o biserică. Dintre acestea numai două fac parte din patrimoniul iniţial al muzeului.

Din partea de nord a Moldovei, din Bucovina, zonă de care se leagă numeroase evenimente istorice, cu locuri de legendă şi oameni gospodari, cu un trecut glorios, au fost transferate în muzeu trei gospodării.
Peisajul bucovinean este pitoresc, cu obcine acoperite de păduri, plaiuri întinse şi aşezări numeroase.


(Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”
Dr. Georgeta Stoica – Etnolog)